Candva, am pornit pe calea blogului, cu un spirit de temerar desavarsit (nu existau decat cateva milioane de bloguri pe atunci si probabil s-au mai multiplicat intre timp). Doream cu ardoare sa imprastii ceva nou, ceva unic (scuzati ipocrizia, e tarziu).
Privesc in urma ( asta e pentru cei mai inceti, care nu cunosc latina sau nici retrospect nu stiu ce inseamna). Cu un amestec de sarcasm voalat pe alocuri si putin haz, aruncand si niste sinceritate si profunzime, am creat ceva. Ceva in care ma regaseam, dupa cum bine stiti.
S-a terminat. Trecerea timpului si-a lasat amprenta asupra mea. Multe sperante frante, multe promisiuni zdrobite, multe prietenii sfarsite, multe "adio"-uri nerostite. Multe regrete, multe pasiuni stinse. Cred ca vantul schimbarii a staruit asupra mea mai mult decat era necesar; dar nu, nu sunt eu genul sa se intrebe care e scopul, care a fost intentia...
Azi te evit, nu te suport. Sunt sigur ca nu sunt unicul incercat de aceste senzatii stranii, voi lua eu cuvantul si pentru voi, cei care plecati capul in tacere si sperati la mai bine.
Am revenit...
