Hmm de unde sa incep? Sa incepem cu nasterea. Suntem scosi din propriul univers de unde "e cald si bine" si suntem aruncati impotriva vointei in lume. Sigur, florile sunt frumoase, copacii, un lac acolo. Dar pe masura ce crestem, realitatea isi scoate capul urat la iveala. Cate dintre alegerile noastre ne apartin cu adevarat? In cartile cu care suntem sufocati se scrie ca omul este propriul sau sef, este liber, dar cat e de adevarat?
Unde ne duc alegerile noastre in viata? Indiferent cum alegi sa iti traiesti viata, ori ca om de afaceri, profesor, muzician, pana la urma toti sfarsim in aceeasi groapa. Sigur, muzicianul lasa mostenirea peste generatii, dar mie, si voua, oamenii de rand, ce ne ramane?
Ok, nu sugerez ca ar trebui sa dansam toti in pielea goala, sa nu muncim, sa furam sa bem pana lesinam (desi ar fi amuzant) dar totusi, omul e efemer ... cum vine, asa pleaca.
Poate va intrebati de ce sunt asa negativist ... ei bine, nu zic ca nu e bine sa visezi, o fac si eu; dar, macar eu sunt constient ca viata nu e simpla, nu e asa frumoasa, decat cand ti'o fac altii sa fie asa.; si nu, nu visez la hoarde de bani sau sa am 1000 de virgine.
In fond, omul se intinde mereu mai mult decat ii e plapuma. Si cand singura certitudine in viata e, ironic, moartea, ce mai conteaza cu adevarat ?
Credits to ZBK* pentru idee si suport. >:D< dude !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu