Ok mi'a venit o idee, hai sa vorbim despre cat de naspa e sa fii dezamagit de ceva sau de cineva. Bineinteles ca defapt numai eu vorbesc, dar trec cu vederea.
Omul se intalneste zi de zi cu dezamagiri sau cu motive de bucurie. Dar dupa cum stiti, succesul e temporar, in timp ce esecul te urmareste toata viata. Dezamagirea poate lua absolut orice forma, de la ocazia ratata de a iesi cu cineva pana la slujba aia care o voiai de atata timp dar vai ti'a luat'o un tampit. E un sentiment idiot pe care nu'l suport, printre multe ... muuuulte alte chestii. Te urmaresc remuscarile, te simti prost si in general iti strica ziua; yaay -_-"
In ultimul timp singurele dezamagiri care chiar ma deranjeaza sunt alea de pe planul sentimental. Am parte de retardate, sau persoane cu 1000 de fete. Naspa. E asa stresant sa depui un efort, sa faci un sacrificiu pentru cineva, aproape sau departe, si sa vina sa'ti tranteasca niste prostii gen "nu vreau sa vin acasa". Eu unul turbez cand aud astfel de teoreme ale lui pitagora "complificate". Ce'i de facut ?
Pe de o parte poti alege sa'ti pui palma in cur si sa nu te intereseze; hei daca tot te raneste, arata'i ca nu doare, sau poti sa'ti exprimi dezgustul total fata de genul asta de mentalitate. Oricum nu te ajuta cu mai mult decat un mic plus la moral. Mai pui o bila neagra la caiet, ridici fruntea si mergi mai departe. Hmm dar ce faci atunci cand iti pasa? Eh, se complica putin situatia, si din "nu'mi pasa" ajungi la "omg cum poti sa spui asta qq". Fara durere nu exista placere cica, am intrebat un guru si mi'a zis asta; dar cand conceptul de "placere" sau, ca sa nu fac referinte la secs, conceptul de "bine, bunastare" se departeaza pe zi ce trece si dai din durere in durere ... ce faci ?
ce prost esti :))))))))
RăspundețiȘtergeremersi; acuma eu ce iti pot zice? da'ti foc :*
RăspundețiȘtergere