Coltul artistic

Ar fi prea crud sa-ncerc sa povestesc ce numai mintea ar putea visa
Sa ma las dusa de valul amagirii si sa vorbesc despre puterea iubirii;
Ar fi prea stupid sa continui aceasta patetica incercare de a realiza ceva.
Insa asa e prostia omeneasca,in continua umilinta,
Mereu in incercarea de a gasi un motiv pentru a-si explica existenta
Si la fel ca ea,
Si eu continui aceasta scrisoare adresata poate constiintei mele
Poate in speranta de a reusi sa obtin o trezire din negura…
Din neuitat…
Din adormire…
De ce??
Daca tot ce fac nu-i bine,
De ce vrei sa ramai cu mine?
Daca tot ce fac e rau,
De ce nu pleci pe drumul tau?
De ce zici „NU”, si-apoi regreti,
De ce ma vrei, si-apoi ma certi,
De ce lovesti ce ai dorit,
De ce iubesti ce ai lovit?
De ce ma bati ca sa ma mangai,
De ce ma certi ca sa ma-mpaci,
De ce renunti si vrei apoi,
De ce pleci, de ce vii inapoi?
Ai fost langa mine candva
Azi esti langa ea
Candva m-ai iubit, m-ai venerat
Dar m-ai uitat.
Te uiti in ochii ei si-i spui ca o iubesti
De mine nici o clipa nu iti mai amintesti
Ii faci promisiuni si juraminte
Cum imi faceai si mie inainte...
O mangaii si-o saruti, si o alinti
Saraca, ea nu stie ca o minti
Si iarasi o alinti, si iarasi o saruti
Naiva, ea nu stie c-ai s-o uiti...
Precum eu te-am iubit candva
Astazi te iubeste ea
Increderea ce mi-ai furat-o mie
I-o furi si ei acum, dar ea nu stie...
Am ramas bolnava de tine
Si de iubirile tale meschine
Mi-e mila de ea, mi-e mila de tine,
Mi-e mila de mine...
Prea putin...
Tot ce putem face
Cand e imposibil
Sa mai facem ceva
Se rezuma doar si doar
La cuvinte...
E singurul lucru
Care-a ramas de facut
Cand am facut
Absolut tot ce-am putut
Si cand nu ne-au mai ramas
Sa ne-ajute decat
Neputincioase cuvinte...
Cerem, promitem, mintim,
Fara sa credem ce spunem macar
Speram sa nu fie cumva in zadar
Dar sunt cuvinte - si atata doar.
Sunt doar cuvinte
Dar oare nu de cuvinte
Avem atata nevoie?
Sunt doar cuvinte
Dar oare nu cuvintele
Sunt tot ce ne trebuie?
Sunt doar cuvinte
Si ele sunt tot ce vrem
Sunt doar cuvinte
Ele sunt tot ce putem...
Sunt doar cuvinte, si-atat
Dar oare chiar n-ar putea
Sa fie mai mult...?
Pacat...!
Cand n-ai puterea sa alegi
Ce iti doresti,
Cand n-ai putere sa recunosti
Tot ce gandesti,
Cand n-ai putere sa spui tare
Ce-n gand rostesti,
Cand n-ai putere sa-i spui in fata
Cat il iubesti,
Renunti...
Si daca renuntarea doare
Si simti durere,
Si daca totusi cand il vezi
Mai simti placere,
Si daca totusi te ignora
Si nu te cere,
Si daca sentimentul dintre voi
Totusi nu piere,
Regreti...
Si daca regretand gresesti
In fata vietii,
Si daca nu te poti opune
Fortei tristetii,
Si daca tot ce-a fost pare un vis
Al tineretii,
Si daca ar fi putut sa fie
Sansa vietii,
Oftezi...
Si daca-ti pare atat de rau
C-ai renuntat,
Si daca-ti pare asa firesc
C-ai regretat,
Si daca-ti pare de necrezut
Ca ai oftat,
Si daca visul ce l-ai trait
S-a destramat,
Pacat...
Sa iubesti nu e nimic.
Sa fii iubit e ceva.
Sa iubesti si sa fii iubit e totul
Alege ce iubesti......iar apoi iubeste ce ai ales


Aveti putin rabdare si cititi aceasta frumoasa poezie. E scrisa de sormea, ca de'acuma cam asa ii pot spune, Pade. Observati la fel ca si mine ca exista talent. Acum sa discutam subiectul in stilul meu >:)

Bun aceasta poezie este scrisa de Pade si dedicata prietenului ei. Acum, varianta cu ironie: Aceasta poezie este scrisa de sormea, care este un pres, iarta'ma ca ti'o spun da` asta este ... si este dedicata cuiva care n'o merita. Asa e cu iubirea asta. Ne indragostim de persoane care par a fi tot ce ne dorim, dar dupa putin timp isi arata adevarata natura. Ma simt bine sa stiu ca dupa relatii indelungate adevarata mea natura inca nu a iesit la suprafata; a dracu mai am destule surprize in maneca.

N'am de gand sa ma lansez intr'o analiza ca la clasa a opta cu gen, apartenenta, chestii; mentiunea pe care o fac e ca e scrisa cu lacrimi, si nu de fericire.